De azi sunt liberă!

img_3992-copy-1280x853

Cumva parcă nu se potrivește titlul cu expresia feței mele, nu vi se pare? Oare vă imaginați ce s-a întâmplat azi? Aș prefera să nu se fi întâmplat deloc, dar se pare că și astfel de lucruri fac parte din viața de cățel…

Voi știți ce e acela un vaccin? O carte imensă, pe care Ancuța o are în casă și în care se tot uită de parcă ar fi cine știe ce mare minune, spune așa: VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. Despre problema esențială, dacă eu sunt om sau animal, vom vorbi altă dată, pentru că e mult de discutat. Însă ce e mai important în definiția aceasta este cuvântul „injecție”. Vi s-a făcut pielea de găină, nu? Atunci ce să mai zic de mine, că am primit vreo trei deodată? Și nu e prima dată. E chiar a treia oară. Ceea ce înseamnă că azi am terminat schema de vaccinare. În sfârșit, că deja mă săturasem. Unde mai pui și că în toată perioada aceasta nici nu am avut voie să ies afară. Și azi e deja 5 decembrie. Calculați și voi. Două luni și jumătate de când am venit la noua mea căsuță, eu nu am avut voie să ies din casă. Și știți de ce? Pentru că în țara asta nouă în care am ajuns există o boală care în Germania nu mai există. Parvoviroza. Motiv pentru care a trebuit să primesc aici niște vaccinuri pe care eu nu le primisem acasă la crescătorii mei. Poate vi se pare neimportant, dar trebuie să mă credeți că nu e deloc o treabă care poate fi trecută cu ușurință cu vederea. Această parvoviroză păcătoasă (căreia i se zice și enterită virală sau gastroenterită hemoragică) este cauzată de un virus (Parvovirus)  și reprezintă una dintre cele mai periculoase boli pentru cățeii mici. Rata de mortalitate este foarte mare, în principiu din cauza deshidratării cauzate de afectarea mucoasei intestinale, de diareea puternică și de vărsături. Virusul se transmite prin fecalele cățeilor bolnavi/nevaccinați, însă poate fi adus și de afară în casă pe tălpile pantofilor, deoarece el supraviețuiește (și se plimbă chiar) și în aer. Și cum întotdeauna este mai bine să previi în loc să fie nevoie să tratezi, este foarte important ca puiuții să nu iasă afară și să nu aibă contact cu alți căței nevaccinați înainte de încheierea schemei de vaccinare (și câteva zile după). De asemenea nu trebuie să ajung să roadă papucii cu care stăpânii se plimbă pe afară. Cel mai bine este să nu intrați cu papucii în toată casa, ci să-i lăsați într-un hol în care cățelul să nu aibă acces, sau chiar să vă ștergeți pe picioare pe un covoraș stropit cu dezinfectant înainte de a intra în casă. Cum vă descurcați cu nevoile fiziologice în casă este altă poveste, la care îi va veni rândul mai târziu, deși mă tem că nu sunt cel mai potrivit exemplu când vine vorba de asta.

Acestea fiind spuse, eu fiind în perioada în care trebuia să fiu protejată de boala asta urâtă, îmi făceam și eu veacul prin casă. Mai rodeam un cablu, mai furam un sul de hârtie igienică pe care îl împrăștiam în jumătate de casă, mai dădeam un pipi într-un colț greu de curățat, îmi mâncam covorașele absorbante… Lucruri normale, pe care le fac toți cățeii. Și într-o bună zi, din senin, am fost luată pe sus și dusă iar în locul ăla despre care până la momentul respectiv nu-mi făcusem o părere prea bună, și despre care am aflat între timp că se numește Cabinet medical veterinar. Era clar ce o să urmeze. De acolo vine și fața din poză. Fața de după vaccin. Spuneți-mi voi dacă arătați mai veseli după o vizită la medic. Pe de altă parte trebuie să recunosc că Ancuța și Albert au tot căutat și au căutat până au găsit o doctoriță atât de drăguță, încât chiar mi-e drag să merg la ea. Dar nu o să recunosc niciodată asta public. Mai ales după ce îmi dă injecții. La fel cum nu o să recunosc că am făcut fața asta mai mult pentru că sunt o actriță bună, pentru că până când am ajuns acasă îmi trecuse deja supărarea după ce am auzit că în câteva zile am voie să ies afară. Iuhuuu! O să mă gâdile iarba pe burtică și o să întâlnesc căței noi cu care să mă joc! De-abia aștept!

Și încă ceva: după ce am văzut că în carnețelul meu de sănătate erau trecute niște cifre, i-am întrebat pe oamenii mei ce înseamnă. Ei mi-au explicat că 05.12 înseamnă că e data de cinci decembrie, și că e o zi specială, pentru că la noapte vine un domn pe care se pare că îl cheamă Moș Nicolae, dar pe care de fapt nu îl cunoaște nimeni, și care le aduce jucării copiilor cuminți. Atât mi-au zis, nimic mai mult. Și m-au lăsat să mă perpelesc singurică, gândindu-mă dacă eu sunt un cățel cuminte și dacă am vreo șansă să primesc ceva. Pentru că îmi plac la nebunie cadourile și nu mă pot decide dacă îmi place mai mult să primesc jucării noi sau gustărele. Dacă îmi spuneau asta înainte de vaccin, poate eram prea preocupată să mă gândesc și nu mai simțeam înțepătura. Astea sunt niște tactici pe care oamenii mei ar trebuie să le învețe, pentru că ar ușura mult conviețuirea noastră. Spre binele meu, evident. Și tot gândindu-mă eu așa, nici nu mi-am dat seama când am ajuns acasă. Bineînțeles că în brațe, pentru că nu aveam voie însă să merg pe jos și să ating asfaltul cu lăbuțele mele delicate. Intrăm în casă, eu fac fața de victimă, conform planului, sunt trasă în poză, după care Ancuța se pune jos lângă mine… și…. scoate o jucărie! Nu știu de unde, că nu am presimțit nimic. Zici că a fost magie. Bucurieeee! Jucărie nouă! Cadou pentru mine! Hai să ne jucăm! Iuhuuu! Aruncă-mi-o, hai, până nu mă plictisesc de ea înainte să apuc să mă joc cu ea! Trebuie că am fost tare cuminte dacă a venit moșul și la mine, chiar mai repede decât era termenul prevăzut. 🙂 Am și uitat de supărarea pricinuită de vaccin. Dar rămâne dovadă poza. Sigur va fi folosită la un moment dat împotriva mea.

PS. Doamna minunată care are grijă de mine este medic veterinar la Blue Point Vet în București. Trebuie să spun cu lăbuța pe burtică: mare noroc am că am găsit acest cabinet. O să vă mai povestesc despre oamenii frumoși de acolo în curând. 🙂 Dar cel mai bine e să aveți grijă să nu vă îmbolnăviți!

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/

English translation coming soon. Thank you for your patience!

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/

Deutsche Übersetzung folgt bald. Vielen Dank für die Geduld!

Advertisements