Și eroii dorm

Sunt epuizată. Am făcut atât de multe lucruri în ultimele zile, încât trebuie neapărat să mă mai și odihnesc. Și nu doar că am făcut multe lucruri, dar e vorba și despre lucruri foarte mari pentru un teckel așa de mic. Să nu uitați că încă nu am împlinit nici măcar 4 luni, că sunt în noua mea casă abia de o lună și, uite, deja îmi fac simțită prezența și cred că sunt absolut necesară pentru bunul mers al lucrurilor în noua mea familie. Clar, aveau nevoie e mine. Nu știu ce s-ar fi făcut fără mine, sincer.

Dar, așa cum am scris și în titlu, și eroii trebuie să mai doarmă din când în când. Trebuie să se odihnească  și să își refacă forțele. Și pentru asta au voie inclusiv să își însușească patul lui Dundi. Părerea mea fermă este că Dundi nu are neapărată nevoie de pat. El oricum e obișnuit cu casa, toată ziua stă, nu face nimic, acum măcar datorită mie are și companie, nu se mai simte singur pe lume. Plus că se știe de când lumea că frații mai mari își protejează și au grijă de surioarele lor mai mici. Dacă altfel nu poate avea grijă de mine, măcar să mă lase să dorm în patul lui moale, nu? Adevărul e că am și eu un pat, însă al meu e mai mic, și nu mă pot lăfăi așa. Nu-mi pot relaxa și întinde fiecare mușchiuleț și fir din blăniță, așa cum ar fi necesar după lupte atât de grele, cum am dus eu în ultimele zile.

Lângă mine mai puteți vedea un mare melc roșu, pe care mi l-am luat drept pernă, însă până la urmă am ajuns să îi rod o antenă. Cu portocaliu este jucăria mea de ronțăit, care la început chițăia, dar i-am închis repede gura (să știți că găsiți inclusiv articole pe net, despre motivul pentru care nouă, cățeilor, ne place să reducem la tăcere chițăitoarele din jucării – dacă nu aveți răbdare să le citiți, o voi ruga pe Ancuța să vă facă în curând o sinteză – măcar face ceva util, nu mai stă atâta degeaba pe facebook). În mijloc sunt eu, căzută la datorie. Se vede pe mine cât de istovită sunt, nu? Lângă mine, la fel de căzut la datorie, e un omuleț de zăpadă, care de fapt nu e al meu. Trebuie să ajungă pe post de cadou la cineva, dar l-am furat (și știți, orice lucru pe care pun gura, e al meu). Și ca să mă asigur că nu mai pleacă din casă, i-am ronțit un picior, apoi l-am obosit bine, ca să adoarmă și el lângă mine. În colțul din dreapta jos este un soi de cutie rotundă verde, în care îi place pisicii să se ascundă și să se joace; doar că ce e al ei, e și al meu. Ce-i drept, mie nu-mi încape decât capul în cutie, dar astea sunt doar detalii.

Și, cum vă spuneam, azi a fost ziua mea de dormit. M-am trezit doar ca să mănânc și ca să mai obosesc nițel jucăriile, să nu plece de lângă mine. Nici nu cred că m-am întors prea mult de pe o parte pe alta. În schimb, am visat multe. Am visat că eram la mine acasă, cu mămica și cu frățiorii mei și că alergam prin curte și ne hârjoneam cu toții. Apoi am visat cu am venit cu noua mea familie în altă casă, unde am dat peste o pisică răsfățată și un cățel orb. Și cum a trebuit să le explic tuturor că eu sunt șefa. Am visat că au priceput mai repede decât s-a întâmplat în realitate, că fiecare îmi ceda din mâncarea lui, că fiecare jucărie nouă mi-o aduceau întâi mie să o testez, că mă lăsau mereu să dorm în cele mai bune locuri din casă și că se jucau cu mine atunci când aveam chef. Apoi am visat o mare friptură de pui, iar la desert o mare porție de frișcă. Iar dacă nu mă credeți că am visat, să știți că și despre asta s-au făcut studii – și cățeii chiar visează. Vreți să o rog pe Ancuța să scrie și despre asta un articol separat în curând? Bine, o rog frumos. Eu sunt prea obosită acum pentru asta, trebuie să dorm și să mai visez puțin.

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/

English translation coming soon. Thank you for your patience!

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/

Deutsche Übersetzung folgt bald. Vielen Dank für die Geduld!

Advertisements