Vreau un cățel!

11846326_10204716352690559_1988788063_n

Cu siguranță am auzit aceste cuvinte rostite adesea de numeroși copii, dar și de adulți, pentru că un cățel este un companion care ne oferă atât de multe! Iubire necondiționată, devotament, veselie, mișcare, recunoștință, ca să enumerăm doar câteva. Însă este important să nu uităm că un cățel nu vine numai cu beneficii, ci și cu responsabilități. Ofertă specială, x în 1. De ce „x”? Pentru că sunt numeroase lucruri la care trebuie să ne gândim înainte de a trece efectiv la acțiune și de a lua un cățel.

La ce lucruri trebuie să fim atenți?

  1. În primul rând, trebuie stabilite aspectele organizatorice din casă. Cine se va ocupa de cățel? Dacă aveți copii, este un mod bun de a-i ajuta să învețe să fie responsabili, dar trebuie să știți că există și posibilitatea ca unele lucruri să rămână pe umerii adulților. Și chiar dacă sunteți adulți și vă gândiți că veți împărți responsabilitatea, cel mai bine este ca fiecare din casă să se gândească: m-aș descurca dacă ar trebui să mă ocup numai eu de câine? Așa că evaluați-vă cu atenție timpul și obiceiurile și răspundeți sincer la această întrebare. Pentru că un cățel nu este o jucărie de care să ne descotorosim când nu mai avem nevoie de ea. Există bineînțeles și cazuri de forță majoră, dar ideal ar fi să nu se ajungă acolo. Ce aspecte trebuie să aveți în vedere atunci când vă evaluați timpul?
  • Cățelul trebuie să iasă afară, în medie de 3 ori pe zi, plimbări care pot dura între 15 minute și o oră, depinde de cât de repede își face nevoile (pentru că de jucat nu o să se sature nici in trei ore. :-), însă sunt căței care își fac nevoile imediat, și apoi se joacă, sau sunt unii care abia după vreo jumătate de oră se hotărăsc să facă ceva- e mai bine să fiți realiști, decât prea optimiști). Când este mic va trebui să vă rezervați și mai mult timp pentru el, până când învață să facă afară, așa că ar fi ideal să luați cățelul într-o perioadă în care aveți mai mult timp liber la dispoziție, pentru a-l petrece cu el. Preferabil nu iarna.
  • Cățelul trebuie hrănit, când e mic de 2-3 ori pe zi, când e mare, de 1-2 ori pe zi. Unele persoane gătesc, altele folosesc mâncare uscată (bobițe) sau/și conserve. Orice alegeți, tot ia niște timp preparatul, curățenia – dacă face mizerie, cumpăratul mâncării, spălatul bolului, etc.
  • Cățelul trebuie îngrijit – spălat, periat, tăiate unghiile, curățate urechile – timpii diferă în funcție de rasă, dar este foarte important să vă rezervați timp și pentru asta. mai ales în anotimpurile ploioase, va trebuie să spălați cățelu, măcar pe lăbuțe, de fiecare dată când vă întoarceți de afară. Asigurați-vă și că aveți un loc adecvat pentru asta (puteți să-l spălați evident și în cada în care faceți voi baie, dar mai luați-vă apoi și niște timp să o dezinfectați periodic, înainte să faceți și voi baie în ea).
  • Va fi nevoie de timp pentru a-l învăța diverse lucruri, pentru ca atât conviețuirea cu el, cât și siguranța lui, să fie adecvate. Câteva exemple de lucruri pe care trebuie să le învețe: să nu facă în casă, să umble în lesă, să vină când este chemat, să execute câteva comenzi de bază – aceste lucruri le poate învăța de la voi, dar pentru asta va terbui să studiați bine înainte (există foarte multe materiale – cărți, articole online, videoclipuri pe youtube) sau să mergeți la un dresor – toate aceste lucruri iau timp, zi de zi! Iar dacă intenționați să mergeți cu cățelul la concursuri, atunci va trebui să vă rezervați și mai mult timp pentru antrenament.
  • Vrem nu vrem, cățelul va trebui să meargă la medicul veterinar. Fie pentru controalele de rutină, vaccinuri și deparazitări, fie pentru alte probleme, care, vrem nu vrem, se mai întâmplă. Iar mersul la veterinar necesită de obicei destul de mult timp.
  • Curățenia în casă vă va lua mai mult timp. În primul rând din cauza părului, apoi în cazul în care mai scapă în casă, plus folsirea „la comun” a băii, care va trebuie spălată și dezinfectată suplimentar. Și să nu mai vorbim despre cazurile când „explodează” vreo pernă sau vreo jucărie, și voi va trebui să strângeți resturile. 🙂

Dacă apreciați că aveți suficient timp să vă ocupați de un cățel, atunci puteți trece la următorul pas.

2. Evaluați-vă bugetul pe care sunteți dispus să îl cheltuiți pentru cățel. Veți avea nevoie de un spațiu pentru dormit (sau mai multe, pentru că e posibil să aveți un cățel căruia îi place să-și ronțăie patul), jucării (nu veți putea rezista tentației să îi cumpărați mereu jucării noi), mâncare, gustărele (așa-numitele „treats”), produse de îngrijire (perii, șampon), produse de curățenie pentru casă (mai mult detergent pentru podele, produse de dezinfectare a podelelor și băii, mai ales dacă îi faceți baie în aceeași cadă pe care o folosiți și voi, poate chiar un aspirator nou, dacă nu mai faceți față la cât păr lasă), vaccinuri și deparazitare, zgardă/ham și lesă, posibil cutie de transport, preferabil un țarc/cușcă de interior (o să vă povestesc imediat de ce), vizitele la medic, eventual dresor, eventual taxe de înscriere în asociația chinologică/la concursuri – documentați-vă și faceți un buget inițial și un buget lunar, pentru a nu avea surprize mai târziu. Dacă vreți, îmi puteți scrie pe facebook și vă povestesc cam cât ne costă pe noi lunar Undine, cu exemple concrete.

3. Avem timp, avem bani, deci, ne cumpărăm cățel!!! Dar, ce cățel? Ei, aici e-aici. În primul rând trebuie să vă gândiți dacă vreți să cumpărați unul, sau să adoptați. Sunt foarte mulți căței minunați la adăposturi, care de-abia așteaptă să aibă o căsuță și ar fi foarte recunoscători pentru asta. Găsiți la adăpostul local sau la organizațiile care se ocupă cu salvarea cățeilor, care au de obicei pagini foarte active pe facebook, și unde sunt oameni dedicați, care chiar vă pot spune câteva cuvinte despre cățel și temperamentul său.

Dacă vă doriți totuși o anume rasă, atunci căutați pe internet un crescător („breeder”) responsabil. În general crescătorii au pagină web de prezentare (nu toți, dar cei care au sunt mai ușor de găsit, evident), iar unul responsabil nu va avea foarte multe rase, pentru că  se concentrează asupra unui număr restrâns de rase. Este recomandabil să nu cumpărați de la pet-shop-uri, pentru că nu vi se poate garanta starea de sănătate a cățelului, nu se știe exact în ce condiții a crescut, iar adesea, pentru că mămicile lor nu au putut să se ocupe de ei în mod adecvat, este posibil că acel cățel să aibă mai târziu probleme de ordin psihologic și să aveți dificultăți mai târziu. Puteți să mă credeți pe cuvânt că diferența de preț, cu care cumpărați de la un crescător responsabil, sunt bani foarte bine investiți.

În ceea ce privește rasa, poate știți deja exact ce vreți să cumpărați, pentru că ați văzut astfel de căței pe stradă și v-au plăcut foarte mult. Eu zic să nu mergeți pe plăcere, ci pe cunoaștere. Ce înseamnă asta? Înseamnă să vă documentați foarte bine cu privire la rasa respectivă.Ce temerament are, ce obiceiuri, la ce puteți să vă așteptați – de exemplu în parc nu puteți vedea cât de mult latră un cățel, dar e posibil să fie o rasă care latră foarte mult când e în casă, și să aveți probleme cu vecinii, pentru că nu ați știut acest lucru dinainte. Este extrem de important să vă documentați cu privire la gradul de activitate necesar (de câtă mișcare are nevoie), câtă îngrijire a blănii necesită (sunt câini care trebuie periați zilnic), cât de prietenoși sunt cu copiii sau cu alte animale, cât de ușor pot fi învățați diverse lucruri, cât de ascultători sunt – bineînețeles că fiecare cățel are personalitatea lui, însă sunt câteva trăsături specifice fiecărei rase, pe care le veți găsi la toți membri acelei rase – de exemplu, teckelii sunt încăpățânați. 🙂 Abia după ce v-ați documentat foarte bine cu privire la rasă (și chiar aveți numeroase surse pe hârtie sau online, deci nu ar trebui să fie o problemă), hotărâți-vă ce rasă să cumpărați. Iar după ce ați ales și canisa, mergeți și vizitați-o și discutați cu crescătorul cu privire la ceea ce vă doriți, pentru că sunt sfaturi pe care vi le poate și el, și care vă pot fi de ajutor.

3. Când să îmi iau cățel? – Dacă aveți posibilitatea să alegeți momentul în care luați cățelul, ar fi bine să vă folosiți de ea. De ce? Pentru că nu e absolut nicio plăcere să ieși iarna de 5-6 ori afară pe zi cu cățelul, ca să învețe să nu își mai facă nevoile în casă (asta dacă nu cumva stați la curte, unde e ceva mai ușor). Așa că ar fi bine să calculați ca, în funcție de vârsta cățelului și de cât timp mai trebuie să stea în carantină după cumpărare (până la terminarea schemei de vaccinare), să începeți să ieșiți cu el afară primăvara, când începe să se facă vreme bună. Astfel vă va face și vouă plăcere să ieșiți afară, iar el are timp până iarna să învețe să nu fac în casă.

4. Ce să fac înainte de a aduce cățelul? Este foarte important să pregătiți casa pentru a primi cățelul. Există foarte multe articole pe internet care subliniază importanța acestui lucru, și se vehiculează termenul de „puppy-proof”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că micuțul nu trebuie să ajungă să roadă nimic din casă care ar putea să-i dăuneze sau prin care ar putea să creeze stricăciuni. Nu vă culcați pe o ureche, pentru că nu este atât de simplu pe cât sună – noi am crezut că avem casa perfectă pentru un cățel, însă ne-am dat seama pe propria piele că nu e așa, când o vedeam pe Undine ronțăind la un cui pe care îl dibuise în nu știu ce gaură obscură sau la un cablu la care credeam că nu ajunge. Sunt foarte inventivi, mai ales dacă se plictisesc. Este bine să mascați toate cablurile din casă, sau să le ridicați unde nu ajunge. Ridicați sau renunțați la plantele de apartament, pentru că unele sunt toxice pentru căței. Securizați bine protecțiile pentru țevi, pentru că atât vă râcâi la burete sau la spumă, până o va scoate, dacă și-a pus asta în cap. Încercați să țineți papucii – și de altfel toate lucrurile care sunt la înălțimea lui – în dulapuri închise, pentru a evita atât accidente, cât și foarte mult stres. E preferabil să strângeți covoarele din casă, și pentru că le poate ronțăi, și pentru că e mai ușor de curățat dacă se scapă în casă, unde nu trebuie. Va trebui să vă rezervați mai mult timp curățeniei în casă, pentru a descoperi lucruri care mai cad pe jos și pe care cățelul le-ar putea aspira (mai ales când sunt mici, sunt mai ceva ca aspiratoarele cele mai performante). E foarte obositor să stai mereu în alertă, gândindu-te la ce ar mai putea ronțăi cățelul când nu ești cu ochii pe el.

De asemenea e bine să căutați un medic veterinar în care să aveți încredere, încă înainte de a veni cu cățelul acasă. Mergeți și discutați cu el, spuneți-i că intenționați să luați un cățel, și cereți-i sfaturi cu privire la ceea ce aveți de făcut. El vă va explica schema de vaccinare, primele lucruri care trebuie făcute, la ce anume trebuie să fiți atenți, când aveți voie să îl scoateți din casă. Dacă aduceți cățelul din altă țară, informați-l pe medic, pentru că e posibil ca schemele de vaccinare să difere, și să aveți surpriza că va trebui să țineți cățelul în casă, în carantină, mai mult decât vă așteptați.

Ce trebuie să cumpăr înainte de a aduce cățelul acasă? Cățelul va avea nevoie de un

  • pătuț și de niște
  • jucărioare adecvate vârstei. De asemenea veți avea nevoie de niște
  • pamperși pentru căței, pentru că nu va face direct afară, mai ales dacă trebuie să mai stea în carantină în casă. Încercați să-i cumpărați același
  • tip de mâncare pe care l-a primit la crescător, pentru că nu este bine să o schimbați brusc, de asemenea și niște
  • gustărele
  • un bol pentru mâncare și unul pentru apă
  • zgardă/ham și lesă – este bine să știți cam ce dimensiune are, pentru a cumpăra mărimea adecvată – aveți în vedere că pe parcurs, s-ar putea să fie nevoie să cumpărați zgardă/ham mai mari. Indicat este să îi cumpărați și un
  • țarc, sau o cușcă de interior, pentru că are nevoie de un spațiu al lui în care să se simtă în siguranță, plus că la început, este mai sigur să îl lăsați acolo când plecați de acasă,ca să nu aveți surprize neplăcute. Credeți-mă, vă va scuti de mult stres.
  • O cutie de transport, mai ales dacă mergeți după el la crescător.

5. Gata, mergem după el! În funcție de locul de unde îl cumpărați cățelul vă poate fi trimis acasă sau puteți să mergeți să îl luați. Noi am preferat să mergem după Undine, chiar dacă am făcut 4000 de km. Acesta este un moment de mare bucurie, însă încercați totuși să nu copleșiți cățelul. 🙂 Pentru el totul este nou, și s-ar putea să fie timorat. Pentru a-i ușura despărțirea de mamă și de frați, petreceți câtva timp acolo împreună cu el și cu familia lui, apoi cereți-i crescătorului să vă dea o jucărioară cu care s-a jucat sau o bucățică de pătură care să poarte mirosul mamei sale, ca să nu se simtă atât de singur. Să nu uitați să luați carnețelul de sănătate (și pașaportul, dacă are), să întocmiți toate actele cu crescătorul și să-i dați adresa, pentru cazul în care va fi nevoie să vă mai trimită ulterior alte acte (uneori pedigree-ul se emite mai târziu). Verificați dacă însemnele de pe cățel (adesea au un tatuaj în ureche) corespund cu numărul din acte. N-o să credeți, dar uneori se mai produc încurcături, și nu cred că vreți să mergeți sute sau mii de kilometri înapoi ca să schimbați cățelul. De asemenea, dacă îl aduceți de afară, ar fi bine să discutați cu crescătorul înainte, pentru ca el să poată pregăti pedigree-ul de export – este o formalitate, necesară mai ales dacă doriți să participați la competiții – pe care poate nu vreți să o aveți voi pe cap când ajungeți acasă.

6. Am ajuns acasă! Mare bucurie! 🙂 Odată ajunși acasă, cel mai bine este ca micuțul să aibă acces numai într-o parte a casei, pentru a nu fi copleșit de un spațiu nou și mare. Dați-i apă și mâncare, și lăsați-l să-și revină puțin. Nu-l scoateți afară încă, ci puneți-i în cușcă pampers. Treptat îl veți obișnui cu întreaga casă, dar să nu uităm că deocamdată este un bebeluș. El este deja suficient de stresat pentru că viața lui s-a schimbat complet, i s-a schimbat tot mediul din jur, ființele din jur sunt complet altele, și se simte foarte nesigur și speriat. Cu siguranță se va scăpa și își va face nevoile în casă. Cu siguranță va plânge și va scheuna, și nu va asculta atunci când îi spuneți să tacă. Indiferent ce vă spun oamenii „binevoitori”, nu îl bateți cu ziarul (de fapt nu îl bateți deloc), nu urlați la el, dacă se scapă în casă nu îl împingeți cu nasul în trebușoare, în ideea „să înțeleagă că nu a făcut bine”. Nu veți reuși decât să îl speriați și mai tare, și să distrugeți de la început o relație care ar trebui să se bazeze încă din primul moment pe încredere. Gândiți-vă că momentan sunteți tot ce are el pe lume, și el nici măcar nu știe încă cine sunteți și ce vreți de la el. Tratați-l exact ca pe un bebeluș „de om” care plânge și face pe el,  și arătați-i cu răbdare și înțelegere ce are de făcut.

Primul drum care trebuie făcut este la veterinar (în brațe, nu-l puneți încă pe jos!). Mergeți mai întâi numai în vizită, pentru ca micuțul să se obișnuiască cu locul și cu oamenii. Nu e recomandabil să îi faceți imediat vaccin sau alte manevre, pentru că va prinde frică și nu va merge niciodată cu plăcere acolo. Urcați-l pe masă,dați-i gustărele și permiteți să fie alintat de medic. Este foarte important să discutați cu el despre vaccinurile care i s-au făcut deja și să-i arătați carnetul de sănătate primit de la crescător. El vă va spune dacă vă este permis să îl scoateți afară deja, sau dacă încă trebuie să stea în carantină (sunt unele boli periculoase, cum este de exemplu parvoviroza, care trebuie evitate). Dacă trebuie să i se mai facă vaccinuri, veniți ziua următoare. Repet, e bine ca prima întâlnire cu medicul și cu cabinetul să fie una plăcută. La următoarele vizite veți putea rezolva tot ce ține de vaccinuri, deparazitări, înregistrare, etc.

7. Mergem afară! Dar cum? Este bine ca înainte de a-l scoate prima dată afară, să îl obișnuiți treptat în casă cu zgarda/hamul, și apoi cu lesa. Dacă ieșiți direct și începeți să-l trageți după voi, va prinde ură pe lesă și va fi foarte greu să îl învățați să meargă după voi. Puneți-i câteva zile zgarda sau hamul și lăsați-l să se obișnuiască, recompensându-l cu gustărele. Apoi încercați și cu lesa, și încercați să faceți câțiva pași prin casă. Să nu uitați că atunci când veți ieși afară, pentru el totul va fi foarte mare și nou și copleșitor, așa că e bine să știe dinainte că lesa nu e un lucru rău. E preferabil să nu îi dați drumul din lesă, pentru că se poate speria de ceva și poate sări pe stradă, unde se pot întâmpla accidente. De asemenea urmăriți-i reacția când întâlnește alți câini și ajutați-l să fie prietenos cu ei și să se joace. Fiți atenți însă și la ceilalți câini – majoritatea sunt prietenoși, însă unii pot fi și agresivi. În timp, mai ales dacă vă plimbați prin aceleași locuri, veți afla lucruri despre toți câinii, și veți decide cu cine vă puteți juca și cu cine mai bine nu. Este de asemenea important să îl recompensați atunci când face ceva bine – pentru început recompensați-l cu gustărele și lăudați-l cu mult elan atunci când își face nevoile afară, pentru ca să învețe că acesta este comportamentul așteptat de la el. Și, încă un lucru important – atunci când mergeți afară, să nu uitați să luați la voi pungulițe pentru adunarea și aruncarea trebușorii importante – scaunul câinilor poate fi un un focar de infecție,plus că este dizgrațios să îl vedem peste tot, d-apoi să mai și călcăm în el! Dacă micuțul vostru e bine îngrijit, cu vizite regulate la medic, cu deparazitări și controale regulate, scaunul lui nu ar trebui să fie un focar de infecții; dar este bine ca noi să fim un exemplu și pentru ceilalți, plus că este un semn de bun simț și de respect față de concetățenii noștri să strângem după cățelul nostru.

8. Vino aici! Ușor de spus,greu de făcut. Pentru o conviețuire bună și pentru siguranța patrupedului vostru, este bine să începeți dresajul de timpuriu. Câinele nu vine la voi pentru că „așa e în natura lui”, el trebuie învățat anumite lucruri. Iar dacă în casă vine când îl chemați, nu înseamnă deloc că va veni și afară. Găsiți numeroase cărți și articole, dar și videoclipuri care vă explică amănunțit ce aveți de făcut. Singura problemă este că poate sunt puțin cam multe, și vă va fi greu să vă descurcați. În curând o să postăm o listă cu acele cărți/articole/videouri care ne-au ajutat pe noi, însă cel mai mult ne-a ajutat un dresor în carne și oase, talentat și bun profesionist. Merită să depuneți efortul să căutați un astfel de om și să investiți ceva timp și bani – nu numai că micuțul va învăța lucruri, dar și voi veți învăța cum să vă purtați cu el și îl veți înțelege mult mai bine. Iar dacă doriți să mergeți și la concursuri, atunci e cu atât mai important să apelați la ajutor de specialitate, cât mai devreme cu putință.

 

Acestea fiind spuse, vă dorim o viață minunată împreună cu noul vostru prieten! Dacă mai doriți și alte informații referitoare la aspectele descrise mai sus, sau exemple concrete legate de felul în care ne-amdescurcat noi, ce resurse am folosit, de unde am cumpărat diverse lucruri/accesorii, sau dacă doriți să acoperim și alte subiecte, vă invităm să ne trimiteți mesaj pe pagina noastră de facebook și vom încerca să vă răspundem cât de bine putem. Și, nu uitați, indiferent dacă luați un câine de rasă de la o canisă responsabilă, sau adoptați unul de la adăpost (noi o avem pe Undine, și avem și un câine adoptat de pe stradă), ei vă vor răsplăti cu aceeași dragoste și devotament, iar efortul pe care îl depuneți pentru ei vi se va întoarce înmiit în termeni de iubire. Nu am gândit articolul ca să vă sperie de câte responsabilități înseamnă un cățel, ci ca să vă ajute să treceți prin tot procesul inițial cât mai ușor și lin cu putință, ca să vă puteți bucura cât mai mult unii de alții, cu cât mai puțin stres posibil.

 

Fotografia este preluată de pe pagina crescătorilor unde s-a născut Tarja: Canisa von Charlottenhof. (dar vă rugăm să nu ne întrebați exact care e Tarja în poza aceea, că nu știm. 🙂 )

 

 

Advertisements