Șefă la trei luni

20151124_177

Nu-i așa că sunt un îngeraș micuț și drăguț?

V-am păcălit. Doar par. În poze. Numai în poze. Bine, poate câteodată, când am chef, și în realitate.

Patul ăsta nu e al meu. E al lui Dundi. Dar mai țineți minte regulile teckelilor, nu? Ce e al tău, îmi aparține. Deci și patul lui Dundi îmi aparține. Așa că azi, în ziua în care am împlinit 3 luni, mai exact pe 28 octombrie 2015, am decis să îmi cer drepturile și să recâștig ce îmi aparține. Mai țineți minte prima întâlnire cu Dundi? În care mi-era frică de el și mă temeam că o să mă muște cu colții ăia ai lui mari și fioroși? Ei bine, lucrurile s-au schimbat. Ajunge să mă înfig puțin în fața lui și imediat îmi cedează locul. Și mâncarea. Și cam tot ce îi aparține. Pentru că de fapt îmi aparține mie. Și oriunde aș sta, dacă mi se pare că locul lui Dundi e mai bun, merg să îl revendic.

Nu se poate spune că nu m-am obișnuit în noua mea casă, nu? M-am acomodat chiar foarte bine. Deocamdată mi se permite să fac cam orice. Adevărul e că asta nu e foarte bine, pentru că nu e de dorit ca un teckel să facă orice vrea boticul lui. Mai târziu s-ar putea să îmi iau nasul la purtare. Deși cred că asta e doar o perioadă, mă gândesc că nu va mai trece mult timp până când părinții mei vor începe să mă educe. Deocamdată îi văd des destul de stresați. Umblă tot timpul după mine să vadă ce fac, nu mă scapă din ochi nicio secundă, iar când iau și eu în gură ceva interesant, imediat sar să îmi scoată. Păi unde e toată distracția? Eu sunt de părere că nu ar trebui să fie foarte stresați. Până acum am retezat cablul de la senzorul centurii de siguranță din mașină, cablul de încărcare de la tabletă, am capsat încă vreo trei cabluri de încărcătoare, era cât pe ce să secționez și cablul de internet, am mâncat niște zimți dintr-un fermoar care evident că acum nu se mai închide, de la o geacă de-a lui tata, un colț de la un papuc tot de-al lui, am împrăștiat prin toată casa vatelina de la câteva perne, jucării și lânica de la un papuc de-al lui mama, am mâncat un ziar și vreo doi pamperși, înghit mereu tot ce văd pe jos – sincer, sunt cuminte, deci chiar nu înțeleg de ce își fac atâtea griji din cauza mea. Uitați-vă la mine, chiar arăt ca un îngeraș, de ce credeți că aș fi în stare să fac vreo prostie, oricât de mică? Ah, am uitat să menționez că am scărmănat pisica. Nu are un gust prea rău. La un moment dat va trebui să afle și ea cine e șef aici. Restul casei știe deja.

Sunt foarte mândră de tot ce am realizat în primele mele trei luni de viață.

La mulți ani mie!

Pentru că, la urma urmei….

tricou dachshund

 

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*

 

English translation coming soon. Thank you for your patience!

 

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*

 

Deutsche Übersetzung folgt bald. Vielen Dank für die Geduld!

Advertisements