Încă o zi de explorat

IMG_20151018_111948

Știți ce înseamnă poza asta, nu? Că mămica și tăticul au planuri mari cu mine. Mai vedem noi ce o să iasă din asta, însă deocamdată eu m-am apucat de ros cartea, doar ca să le arăt care e părerea mea despre planurile lor. Chiar dacă sunt așa de mică, tot teckel sunt, ceea ce în traducere liberă înseamnă că fac fix ce vreau eu. Dar îi mai las o vreme să spere. Deocamdată eu trebuie să văd ce mai e prin locul ăsta nou în care am aterizat. După ce ieri l-am cunoscut pe fratele meu, oare azi mai urma să întâlnesc pe cineva? Sau mă lăsau și pe mine să zburd puțin în voie, fără să mă streseze nimeni?

Bine, cel mai important era să pap. Am și primit mâncare dis de dimineață, ca să nu cumva să sufăr de foame. Și apoi, bineînțeles, am fost dusă urgent afară, ca să nu fac vreo prostie prin casă. Nu l-am văzut pe Dundi, deci aveam cale liberă să fac ce vreau. Din păcate, azi nu mai era așa zi frumoasă ca ieri, era înnorat și nu se vedea nici urmă de soare. Era și mai frig, dar tot era o zi mai frumoasă decât ziua în care am plecat de lângă familia mea. Mai țineți minte? Ploua cu găleata și eram toți uzi leoarcă, oameni și căței deopotrivă.

Dar, deși vremea nu era de partea noastră, tot am alergat toată ziua. Am explorat toată curtea, am fost să vizitez locul unde doarme Silva (o să vă povestesc mai multe și despre ea), iar am intrat în casă, iar am ieșit, și bineînțeles am fost foarte alintată de toată lumea. Nu prea m-am ciocnit de Dundi, pentru că s-au gândit părinții noștri să ne mai dea niște timp să ne obișnuim cu ideea existenței celuilalt cățel. Așa că atât timp cât Dundi stătea pe afară (să nu credeți că dacă e orb nu îi place să bată grădina în lung și-n lat), eu stăteam în casă. Pot să spun că nu am făcut prostii. Mai furam câte un papuc și mai rodeam la el, dar nu am stricat nimic. Doar că nu îmi plăcea deloc să stau singură în cameră, iar dacă părinții mei voiau să plece undeva și mă lăsau singură lătram de mama focului. Bine, acolo la munte nu deranjam pe nimeni, dar li se rupea lor sufletul să mă audă schelălăind, așa că petreceau foarte mult timp cu mine, ceea ce pe mine nu mă deranja deloc. Chiar dimpotrivă. V-am mai zis că frecatul pe burtică e activitatea mea preferată, nu? Și rosul cablurilor, după cum ați observat deja. Deci clar nu am stat foarte mult singură și nu m-am simțit tristă pentru că am plecat de lângă frățiorii mei. Aici aveam parte de foarte multă atenție și iubire, în casă era cald și bine, iar în curte erau o mulțime de lucruri de păpat de pe jos – cu asta i-am exasperat pe noii mei părinți, pentru că le era foarte teamă să nu mănânc de pe jos ceva care să-mi facă rău. Din păcate e un obicei de care nu cred că o să scap prea ușor, mai ales că sunt așa micuță și așa aproape de pământ și văd absolut tot ce e pe jos, și absolut tot mi se pare extraordinar de interesant și vreau să încerc.

Cam așa a trecut și ziua de 18 octombrie, dar haideți să vă arăt pe unde am alergat, ce am explorat și cât de micuță sunt!

 

 

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*

 

English translation coming soon. Thank you for your patience!

 

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*

 

Deutsche Übersetzung folgt bald. Vielen Dank für die Geduld!

Advertisements