Iarba din România

IMG_20151017_014042

A doua zi, mai exact pe 16 octombrie, după un mic dejun cam adormit, dar delicios, în bârlogul Ursului, am pornit către casă. Aveam de mers o bucată bună din Arad până la destinație, dar după ce deja lăsasem ieri în urmă Germania, Cehia, Slovacia și Ungaria, parcă atmosfera din mașină era mult mai plină de elan. Asta mai ales pentru că părinții mei de-abia așteptau să ajungă acasă, Ursu (pe care de fapt îl cheamă Dan 🙂 ) de-abia așteptam să ajungă la prietena lui, iar eu… eu așteptam să văd ce se mai întâmplă. Mi-era clar că plecasem de tot din strada Charlottenhof din Brandenburg.

Din Arad am luat-o către Cluj, și, mai cu o glumă, mai cu o vorbă, a trecut timpul. Prima oprire a fost relativ aproape de Arad, unde am avut și prima ședință foto, în iarba din România. Am făcut senzație imediat, evident. Trebuia să mă obișnuiesc de pe acum cu faima, pentru că asta avea să mă aștepte 🙂 (teckelii nu sunt modești de felul lor, nu-mi luați lăudăroșenia în nume de rău. Dar când auzi de douăzeci de ori pe zi cât de frumoasă ești și cât de mult ești iubită, nu ai cum să fii modestă. Trebuie să accepți realitatea așa cum e.)

Am avut voie să mă uit și pe geam din când în când, și mi-a plăcut ce am văzut pe drum. Speram ca și locul de destinație să fie la fel de frumos. Mi-aș fi dorit să am loc unde să zburd și eram curioasă dacă vor fi și alți căței cu care să mă joc. Pe seară am ajuns și la Cluj, unde speram să o cunoaștem de fapt pe Măriuca, dar nu a fost să fie. Atât de multe ne povestise Ursu despre ea, că de-abia așteptam să o cunoaștem și noi! Poate o să vină vreodată ea să ne viziteze, dacă nu am vizitat-o noi pe ea… La Cluj l-am debarcat pe Ursu, și, deși era deja noapte, am pornit-o mai departe doar cu mama și cu tata. Planul era să mergem până la Miercurea Ciuc, dar nu știam încă exact unde vom ajunge. De data asta m-au lăsat mai mult să stau în cutia de transport, dar pentru că eram obișniută să stau în brațe și nici nu prea îmi plăcea cum mă scutura mașina, atât de mult am plâns, că până la urmă tata m-a ținut în brațe mai tot drumul.

Nu am văzut prea multe pe geam fiind noapte, și încă era una tare neagră, așa că nu știu să vă spun prea multe despre drum. Uneori a fost întortocheat, alteori a fost drept, și de mult e ori îmi venea să întreb ca în filmele americane: „Are we there yet?”. Singura oprire a fost la Sighișoara, pentru că ne era tare foame. Am primit și eu ceva, iar părinții mei au mers la singurul restaurant pe care l-au găsit deschis, să își comande o pizza. Tati a rămas cu mine afară, pentru că nu știa dacă are voie să mă ducă înăuntru. La servire era o domnișoară drăguță, care i-a spus mamei, când a auzit că e și un cățel, că ei îi e tare frică de căței. Dar când m-a văzut o fracțiune de secundă pe geam, imediat a ieșit afară și a întrebat dacă poate să mă mângâie! Vă dați seama ce irezistibilă sunt? Asta a fost și pentru mine dovada de netăgăduit că sunt o teckeliță foarte specială! Bine, doar să fii teckel e deja ceva foarte special, d-apoi să mai fii și un teckel special e… Nici nu există cuvinte pentru asta. Domnișoara aproape că nici nu voia să ne mai lase să plecăm. Dar părinții mei erau atât de flămânzi, încât nimic nu îi mai putea opri. Au mâncat și am plecat mai departe. Bine, la un moment dat ne-am gândit să rămânem în Sighișoara, și mie personal nu mi-ar fi displăcut să dorm în sfârșit într-un pat adevărat, dar mai aveam doar 100 de kilometri și am zis cu toții să mai facem o sforțare și să mergem până acasă.

Zis și făcut. La o oră imposibilă din noapte am ajuns și la Miercurea Ciuc. Ciudat, acolo era mai frig decât în toate locurile prin care am fost eu în viața mea… Noaptea a fost foarte plăcută. Eram atât de ruptă, încât am adormit imediat, și am visat o grămadă de lucruri! Aveam ce, deja trăisem mai multe aventuri decât toți frățiorii mei la un loc! Abia așteptam să văd ce urma să se întâmple în continuare.

 

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*

 

English translation coming soon. Thank you for your patience!

 

/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*/*

 

Deutsche Übersetzung folgt bald. Vielen Dank für die Geduld!

 

Advertisements